SCHITUL HUTA

Începând cu data de 3 mai 2001, ieromonahul Eftimie Mitra, cãlugãrit la mãnãstirea Petru Vodã, devine vietuitor al schitului, iar câteva luni mai târziu este hirotonit preot si numit egumen de cãtre PS. Ioan Mihãltan, episcopul Oradiei. În anul 2003 a fost primul vietuitor cãlugãrit în bisericuta de la Huta primind numele Visarion, în prezent, egumen al Schitului.
În anul 2002 s-a construit arhondaricul, câteva chilii, o librãrie de obiecte bisericesti (pangar) si un paraclis. Paraclisul are hramul Sfintei Maria Magdalena. În bisericutã si paraclis se gãsesc racle cu sfinte moaste – una mare: doar cu sfinti români si una micã cu moastele a doi sfinti din Ierusalim: monahul Ioasaf si Sf. Ierarh Sofronie. Pe Sfanta masa in Altar se aflã o alta racla in care sunt moaste ale celor 14.000 de prunci ucisi de Irod, ale sfintilor Pantelimon, Nectarie de Eghina, Ioan Rusul, Ioan Iacob Hozevitul, Ecaterina, si altii.
Odatã cu începerea unei vieti de rugãciune în aceste locuri de sihãstrie s-a împãmântenit si multe rânduieli duhovnicesti printre care: privegherile de noapte, cele sapte laude, Taina Sfântului Maslu sãvârsitã lunar, procesiuni cu icoana Maicii Domnului etc.
Când constructia Schitului era aproape finalizatã si se împãmântenise aici o frumoasã viatã duhovniceascã, Episcopia Greco-Catolicã din Oradea, deschide proces la tribunalul Beius, proces, prin care revendicã terenul de sub Schit. Dupã cinci ani de dispute, procesul ajungând, în 2008, la Curtea de Apel Oradea, Justitia hotãrãste ca terenul pe care s-au fãcut constructiile, sã rãmânã în proprietatea Schitului Ortodox Huta, iar Episcopia Greco-Catolicã sã primeascã aceeasi suprafatã de teren în altã parte. În prezent, Episcopia Greco-Catolicã, are pe Valea Finisului 5700 ha de pãdure, obtinute prin revendicare.
Iconostasul bisericutei a fost fãcut din lemn de stejar, donat de mãnãstirea Petru - Vodã din judetul Neamt si sculptat de mesterul Ovidiu tucã din comuna Vânãtori – Neamt. Pictura iconostasului a fost realizatã în stil bizantin de pictorul Jurcã Nicolae din Oradea.
În vara anului 2007 acoperisul bisericii a fost schimbat în întregime, pãstrându-se aceeasi formã si structurã cu cea din 1973.
Prima troitã este ridicatã în anul 2003 si este sculptatã de un sculptor din Budureasa. Troita este închinatã Sfântului Apostol Andrei – Ocrotitorul românilor. Pe data de 29 august 2003, are loc sfintirea troitei de cãtre preotul Teodor Cios din Beius impreuna cu vietuitorii schitului si un sobor mare de preoti.
În mijlocul poienitei se aflã o altã troitã, aceasta fiind închinatã Sfintilor ocrotitori ai Ardealului, pe care se aflã scris: ,,Spre slava lui Dumnezeu si cinstea Sfintilor Visarion, Sofronie si Oprea, ocrotitori ai Ardealului”. Troita a fost sculptatã de cãtre profesorul Iagãr Cãtãlin din Beius, iar sfintirea ei a avut loc pe data de 29 august 2006.
O altã troitã este asezatã lângã intrarea în bisericã în cinstea Sfintei Teodora de la Sihla
Cea de a patra troitã, care este ridicatã în fata stãretiei, a fost dãruitã de cãlugãrii români de la Muntele Athos ca simbol al rezistentei ortodoxe în zonã si lupta împotriva ereziei ecumeniste.
Biserica poartã hramul Sf.Ioan Botezãtorul, care se prãznuieste pe data de 7 ianuarie. Datoritã conditiilor grele, hramul se tine vara în data de 29 august. Al doilea hram al bisericutei este Sfânta Teodora de la Sihla, prãznuitã la 7 august