Satul Pacalesti

Satul Pacalesti

Satul Pacalesti e asezat in Depresiunea Beiului in S-E judetului Bihor si apartine de comuna Draganesti.

Prima atestare documentara dateaza din anul 1581 cand in fruntea satului era cnez Lupas Pacala.

Locuitorii satului Pacalesti neavand biserica au frecventat veacuri de-a randul Biserica Ortodoxa din satul Sebis.

In anul 1886 Episcopia de Arad cumpara un teren in centrul satului Pacalesti, avandu-se in vedere construirea unei scoli si a unei biserici.

Scoala a fost construita si a devenit functionala din anul 1920 deservind elevii din satele Pacalesti, Tiganesti si Pantasesti. Biserica s-a zidit din temelie intre anii 1999-2008.

Locuitorii din proaspatul sat din Bihor, Pacalesti, au ajuns pana in Parlament cu lupta pentru revenirea localitatii la vechiul nume. Localnicii nu inteleg de ce senatorul Ion Iliescu le-a recomandat sa puna satului alt nume, ‘’normal si onorabil’’ si nu pricep de ce numele de Pacalesti li s-a parut parlamentarilor, de ras.

Desi ani buni a afcut parte din localitatea Tiganesti de Beius, cale de sapte sate toata lumea stie ca malul stang al Pietrosului, peste punte, de la casele cu numarul 46 pana la 112, incheaga satul Pacalesti.

Legendele ce s-au tesut de-a lungul timpului in jurul neobisnuitei denumiri, il au ca personaj principal pe eroul snoavei romanesti, Pacala. Etimologia cuvantului ‘’a pacali’’ nu e cunoscuta, insa si pacalestenii de azi recunosc ca personajul dupa care si-au luat numele, a devenit celebru prin viclenie si inselatorii, dar mai ales ‘’facand pe prostul’’. O legenda spune ca de la Pacalesti ar fi plecat Pacala, cu traista in spinare in lume. Altii spun ca numele localitatii ar veni de la abilitatile localnicilor de buni negustori de animale, care reuseau sa vanda animalele la putin timp dupa ce le cumparau la targul din Beius, pe un pret mai bun, pacalindu-i pe cumparatori.

Constantin Stefanoiu

Inginerul Constantin Stefanoiu a fost al patrulea copil al invatatorului Constantin Stefanoiu-senior, absolvent al Scolii Pedagogice din Targu Jiu, stabilit in Pacalesti in 1924.

Constantin Stefanoiu-junior s-a nascut la 13 august 1934 in satul Pacalesti, comuna Draganesti, unde a si absolvit scoala primara. Gimnaziul si liceul le-a terminat la Samuil Vulcan din Beius in 1953. Peste 4 ani, a absolvit Facultatea de Metalurgie la Institutul Politehnic din Bucuresti cu o lucrare de licenta in metalurgia uraniului.

Din 1958 pana in 1962 a lucrat la Intreprinderea Miniera Bihor din oarasul Dr. Petru Groza la sectia de concentrare a minereului de uraniu si la laboratorul de analize chimice.

In 1962 a fost chemat la Oradea pentru a proiecta, construi si pune in functiune Intreprinderea de Alumina Oradea. La inceperea activitatii acesteia, in 1965, Constantin Stefanoiu a fost numit inginer-sef si mai tarziu director. Fara teama de a gresi, putem spune ca inginerul Constantin Stefanoiu a pus bazele metalurgiei aluminiului la noi in tara, el punand la punct procedeul chimic de separare a prafului de alumina din bauxita extrasa la Dobresti, Rosia si Zece Hotare. In acest domeniu a obtinut o serie de brevete de inventii si inovatii. Dintre ele Dinpozitivul pentru agitarea si transportul suspensiilor, a obtinut o medalie de argint la Viena si una de aur la Salonul de Inventii din Bruxelles (1972).

Contributia lui Constantin Stefanoiu in domeniul obtinerii aluminei a fost apreciata se prin alegerea sa in Comisia Nationala a Inginerilor si Tehnicienilor, ca presedinte si apoi vicepresedinte al filialei judetene.

In plan politic a fost ales deputat in Marea Adunare Nationala in perioada 1977-1981 intr-una din cele 5 circumscriptii electorale ale Bihorului.

Pana in 1992, cand s-a pensionat, a lucrat tot in cadrul intreprinderii pe care a ctitorit-o, Intreprinderea de Alumina Oradea.

S-a stins din viata in 1998 la Oradea.